Cuvintele ei te vor face să îți dai seama de multe

Aflata la tratament la Viena, tanara a scris pe Facebook un mesaj emotionant.

“Jurnal de terapie – 22.07.2018

Din nou in spital. De 2 zile imi petrec timpul la un «cico» cu pefuzia. Timpul trece greu in timp ce imi primesc otravurile picatura cu picatura. Ma simt rau dar cu asta deja m-am obisnuit, ma incurajez singura spunandu-mi ca mai urmeaza doar un ciclu de chimio. Sau cel putin asa sper daca doctorul nu va hotari altceva inainte de a incepe imunoterapia.

Intre timp am invatat cateva cuvinte in germana. «Danke schön», «Vielen dank», etc asa ca nu? vad si partea buna a lucrurilor din spital… primesc lectii de germana gratuit

Furtunile, ploile torentiale si grindina lovesc din plin mai multe judete

Potrivit meteorologilor, pâna diseara la ora 21.00, vor fi perioade cu instabilitate atmosferica accentuata in sudul si estul Transilvaniei, in vestul Moldovei, local in Maramures, precum si in zonele montane.

Se vor semnala averse ce vor avea si caracter torential, frecvente descarcari electrice, intensificari de scurta durata ale vantului care vor lua si aspect de vijelie si caderi de grindina.

 

Consumă „Pâinea albinelor” ca să vindeci întregul corp!

Păstura, cunoscută şi sub numele de „pâinea albinelor”, reprezintă un polen înnobilat prin intervenţia acestora în stup.

Sub influenţa substanţelor adăugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii şi umidităţii ridicate din stup, polenul suferă o serie de transformari biochimice si modificari structurale, transformându-se în păstură.

Păstura se obţine din grăuncioarele de polen care sunt sfărâmate şi depuse în celulele fagurilor, unde începe un proces de fermentare naturală, prin care cresc calităţile nutritive şi terapeutice.

Faţă de polen, valoarea nutritivă şi antibiotică a păsturei este de trei ori mai mare.
În plus, învelişul extern al polenului – exina este deschis, ceea ce determină asimilarea mai uşoară şi completă de către organism a principiilor active.

Păstura se maturează în interiorul stupului trei, patru luni şi se extrage în cantităţi mici, astfel încât să nu afecteze alimentaţia albinelor, ceea o face să fie scumpă şi greu de găsit, de aceea este bine să fiţi atenţi la sursele de unde o cumpăraţi.

Anumiţi apicultori falsifică acest produs punând în forme polen fermentat sau scot mai repede păstura din stup şi o usucă artificial, cu mult înainte ca aceasta să se maturizeze.

Păstura este un amestec de substanţe benefice pentru sănătate greu de egalat de orice alte produs al naturii, iar compoziţia chimcă este următoarea:
• 35% carbohidraţi (glucide: glucoză, zaharoză, dextrine, celuloză);

• 1%-6% lipide(lecitină, acizi graşi);

• 200-800 miligrame/kilogram provitamina A;

• 1,7 grame/kilogram vitamina E;

• 6-100 miligrame/100 grame vitamina C;

• Enzime;

• Aminoacizi – histidină, triptofan, meionină, fenilalanină, valină, cistină, arginină, acid glutamic.

• Antibiotic;

• Hormoni naturali;

• Minerale şi oligoelemente – sodiu, potasiu, titan, nichel, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, argint, arsenic, staniu, galiu, strontiu, bariu, uraniu, siliciu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu, fier.

Recomandări terapeutice:
Păstura este benefică în zeci de afecţiuni, în special digestive (enterocolite, colite spastice, amoebiene, colibaciloze, rezecţii gastrice, spasme, diaree sau constipaţie cronică, tumori ale stomacului) sau hepatice şi este „celebră” pentru capacitatea ei de a regenera ficatul.

Acţiunea sa este cu adevărat remarcabilă în hepatitele acute şi cronice, în ciroza uscată sau umedă.

Se recomandă 10-30 grame pe zi, în doză unică sau împărţită în trei, pe cât posibil administrate între mese (la o oră după fiecare masă).
Se poate completa tratamentul natural cu ceai de armurariu, propolis sau capsule de silimarină şi propolis.

O astfel de cură durează 45 de zile, urmată de o pauză de 30 de zile, apoi se reia.
Studiile au arătat faptul că ţesutul ficatului se poate reface complet într-un interval de maxim un an (cazuri mai grave).

Pentru că acoperă necesarul multor aminoacizi, vitamine sau minerale, păstura trateză carenţa proteică şi creşte rezistenţa generală a organismului.
Administrarea sa în a doua jumătate a perioadei de sarcină şi în timpul alăptării este benefică – combate oboseala, scate retenţia azotată, reduce edemele şi previna apariţia toxemiei.

În păstură s-au identificat substanţe antiestrogenice, astfel încât previne sau ajută la tratarea unor afecţiuni care pot apărea din cauza surplusului de estrogen (tumori mamare, fibrom uterin, fibroză mamară).

Se recomandă în disfuncţii sexuale – impotenţă, ejaculare precoce, frigiditate.
Păstura este foarte eficientă în astenie, surmenaj, migrene, insomnie, afecţiuni cardiovasculare: hipertensiune, cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă sau circulatorie periferică.

Este un foarte bun energizant, antioxidant şi stimulent al imunităţii şi se recomandă în cazul reacţiilor alergice provocate de polen

Păstura ajută la diminuarea fenomenelor degenerative asociate îmbătrânirii, completează excelent tratamentul cancerului de prostată.
Seleniul din compoziţia sa ajută la detoxificare, de aceea este recomandată fumătorilor, dar şi alcoolicilor.

VEZI AICI CÂND ALCOOLUL ESTE MEDICAMENT ŞI CÂND DEVINE OTRAVĂ

Este foarte eficientă în cazul copiilor anemici sau care prezintă întârzieri în dezvoltarea fizică sau psihică.
Păstura se păstrează în locuri ferite de căldură, lumină, umezeală, în recipiente închise etanş, de maxim 100 grame.

Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie menţinut la temperatura camerei 30-60 minute.

Datorită catităţii mari de acid lactic, precum şi a proprietşţilor antibiotice, păstura poate fi păstrată timp îndelungat. Ţinută la loc uscat poate rezista până la 17 ani.

În cazul în care dorim să o administrăm profilactic, dozele de păstură se stabilesc în funcţie de vârstă, sex, greutate corporală şi de existenţa anumitor afecţiuni.

sursa: secretele.com

Și-a dus catelusul într-o pădure foarte îndepărtată unde l-a si parasit ! Ce a făcut câinele la câteva minute. Cine-i om și cine-i câine ?

Videoclipul a fost publicat pe retelele de socializare, iar in scurt timp a devenit viral.

Catelul abandonat in padure se intoarce inapoi la stapanul sau si chiar ii salveaza viata, de unde se desprinde si mnesajul: „El nu te va abandona niciodata. Nu il abadona nici tu pe el”.

Câinele este primul animal îmblânzit de om, cu 12.000 de ani înaintea erei creştine, probabil din şacal, lup sau o specie de câine sălbatic. De aceea poate este şi cel mai bun prieten al lui şi cel mai credincios.
El îi păzeşte locuinţa, îi apără turma, îl însoţeşte la drum şi la vânătoare. După cutremure îi caută pe supravieţuitori sub dărămături, la avalanşe scurmă zăpada şi salvează vieţi omeneşti, sare în ajutorul celor pe cale de a se îneca.

Dacă cineva din familia care îl îngrijeşte acordă atenţie altui câine, el devine gelos şi începe să mârâie. Este şi un justiţiar, nemulţumit când este pedepsit pe nedrept, smerit când ştie că a greşit.

Uciderea unor astfel de fiinţe este vecină cu crima.

A născut un băiețel… rar. Un caz la un milion: ”Moaşa s-a uitat la mine, apoi la tatăl lui, apoi iar la mine”

Catherine Howarth (32 de ani), o femeie de origine nigeriană, care locuiește în Milton Keynes, Marea Britanie, a fost foarte surprinsă când și-a văzut bebelușul pentru prima dată.

Micuțul Jonah are pielea deschisă la culoare, ochii verzi și părul șaten, iar cei de la spital au fost la fel de uimiți când l-au văzut. Un astfel de caz se întâmplă extrem de rar – unul la un milion.
„Asistenta de la maternitate s-a uitat la mine, apoi la Jonah, apoi din nou la mine și nu-i venea să creadă. Pielea unor bebeluși se închide la culoare după câteva săptămâni de la naștere, dar Jonah este complet alb acum, la câteva luni.

Ni s-a spus că probabil avem o genă recesivă. Părinții mei sunt din Nigeria și, din câte își amintesc, nu a mai fost un asemenea caz printre membrii familiei mele”, povestește Catherine.
Soțul ei, Richard (34 de ani), a fost la fel de uimit când și-a văzut fiul pentru prima dată, Jonah fiind primul copil al cuplului. Culoarea pielii lui nu contează, ci important este că Jonah e un băiețel sănătos, puternic și vesel este tot ceea ce contează, a spus el.

Cei doi spun că este foarte puțin probabil ca ei să mai aibă un alt copil alb, deoarece pentru aceasta este nevoie de o combinație extrem de rară a genelor.

Scapi de firele albe fără să te vopsești dacă aplici aceste 2 ingrediente de la plafar. Sunt ieftine și naturale

Un tratament cu ulei de cocos pentru par carunt face furori pe Internet. Mai multe site-uri de frumusete din strainatate scriu ca se poate vorbi deja de un remediu definitiv pentru a scapa de firele albe de par.

Uleiul de cocos este unul din ingredientele principale in mai multe tratamente de infrumusetare. Acest ulei este bogat in grasimi sanatoase si hraneste pielea in profunzime.

Putine femei stiu ca uleiul de cocos este eficient si pentru tratarea podoabei capilare. Acesta, in combinatie cu uleiul de salvie, poate indeparta firele albe de par.
Ingredientele necesare

3 lingurite de ulei de cocos;

3 lingurite de ulei de salvie.

Aceste ingrediente trebuie amestecate intr-o cratita, la foc mic. In momentul in care se obtine o pasta omogena, solutia pentru par este buna de folosit.
Cum se aplica?

Aceasta pasta se aplica la radacina parului umed, inainte de culcare. Dupa ungerea de la radacina spre varf, capul trebuie acoperit de o caciula sau un material din plastic fin.

Acest remediu trebuie urmat o data pe saptamana, timp de o luna. Dupa primele doua saptamani, firele carunte de par vor capata o nuanta mai inchisa, apropiata de culoarea naturala a parului.
Ce face uleiul de cocos pentru frumusetea si sanatatea ta

– catifleaza pielea;

– indeparteaza pielea uscata de la nivelul fetei;

– exfoliaza in profunzime tenul;

– previne aparitia timpurie a ridurilor;

– vindeca bataturile sau ranile cicatrizate;

– calmeaza iritatiile, in special cele cauzate de materialele de proasta calitate a hainelor;

– incetineste procesul de imbatranire a pielii;

– stimuleaza cresterea parului;

– tin la distanta matreata;

– previne deteriorarea firelor de par.

Ajuta la echilibrarea hormonilor sexuali si este benefic pentru tiroida. Nuca de cocos este recomandata si persoanelor care urmeaza o cura de detoxifiere. Laptele de cocos, de pilda, este excelent pentru tratarea indigestiei.

Combinatia dintre CEAPA si NUCA de COCOS face minuni pentru parul tau!

Ceapa este recunoscuta pentru efectele ei miraculoase in ceea ce priveste ingrijirea parului, iar uleiul de cocos are o multime de beneficii cand vine vorba despre podoaba capilara. Iata cum te ajuta combinatia dintre ceapa si nuca de cocos!

Sucul de ceapa, in combinatie cu uleiul de cocos, stopeaza subtierea si caderea firelor de par si ajuta la estomparea firelor albe. Procesul de albire a parului este cauzat de scaderea numarului de antioxidanti din organism – acestia ajuta la pastrarea pigmentului.

Uleiul de cocos ajuta la regenerarea firelor de par si te ajuta sa iti recapeti podoaba capilara bogata, in culoarea sa naturala.

Cum folosesti acest tratament? Combina sucul de la o ceapa (dai pe razatoare ceapa si apoi, cu ajutorul unui tifon steril, vei stoarce sucul) cu o lingura de ulei de nuca de cocos. Aplica tratamentul pe scalp si tine-l pentru 15 minute.

Clateste bine parul si spala-l normal cu sampon, pentru a scapa de eventualul miros neplacut cauzat de ceapa. Foloseste acest tratament o data la doua saptamani si vei observa ca firele tale de par se regenereaza si parul alb dispare.

De asemenea, poti sa folosesti uleiul de cocos si pentru a-ti indrepta parul. Maseaza de doua ori pe saptamana parul cu ulei de cocos si vei obtine un fir de par mai puternic, mai neted si mai stralucitor.

Alte remedii impotriva firelor de par albe:

Zeama de lamaie si uleiul de migdale sunt doua ingrediente care iti pot reda culoarea naturala a parului. Uleiul de migdale este bogat in vitamine E, un antioxidant care te ajuta sa previi albirea prematura a parului. Zeama de lamaie are vitaminele B si C, care fac parul mai puternic.

Amesteca doua linguri de ulei de masline cu trei linguri de zeama de lamaie, lasa tratamentul pe par timp de jumatate de ora si apoi spala-l normal cu sampon.

Rozmarinul si salvia sunt doua condimente care te ajuta sa scapi de firele albe de par. Fa o infuzie concentrata din aceste doua plante (de preferinta, proaspete) si foloseste-o la fiecare clatire. Vei observa ca parul tau isi recapata nuanta naturala.

Cele trei zodii protejate de Dumnezeu. Anul 2018 le va fi presărat cu tot ce e mai bun

În anul 2018, trei zodii se vor bucura pe deplin de tot ce Dumnezeu are mai bun pentru ele. Își vor da seama că sunt binecuvântați.

Leu

Va fi un an special pentru tine și vei avea prilejul să îţi demonstrezi abilităţile de lider. Dumnezeu te va veghea, iar sănătatea va fi punctul tău forte. Vei duce la bun sfârşit tot ce ţi-ai propus, iar dragostea nu-ţi va lipsi.

Peşti

Vei avea succes pe plan sentimental. Credinţa în Dumnezeu te va ajuta să îţi găseşti liniştea, lângă persoana potrivită. De asemenea, te vei distra, relaxa şi bucură mai mult de viaţă. Dacă nu ai un serviciu, sunt şanse mari să obţii unul.

Săgetător

Te vei muta în casă nouă, iar noul cămin va fi binecuvântat. Relaţiile familiale se vor îmbunătăţi, iar atmosferă va fi foarte plăcută acasă. Unele aspecte se vor îmbunătăţi în acest an. Sănătatea nu îţi va lipsi.

A câştigat la loto 27 de milioane de lire sterline. Ce a decis să facă cu banii

Margaret Loughrey a câştigat la loterie nu mai puţin de 27 de milioane de liere sterline şi a promis că va dona 26 de milioane. Femeia din Strabane, Irlanda de Nord, era şomeră atunci când a câştigat la loterie. Ea susţine că a donat deja 13,5 milioane de lire sterline.

Ea declarat pentru Sunday Life că va folosi cei 12,5 milioane de lire pentru a îmbunătăţi oraşul natal. Femeia de 48 de ani a ales să nu cheltuiască banii pe case şi maşini scumpe , ci să investească banii în afaceri locale pentru a ajuta localnici.

„Imediat cum am câştigat banii am zis că o să donez o bună parte din ei. Deja am donat jumătate din ei. Tot timpul am zis că o să păstrez doar 1 milion pentru mine”, a declarat ea.

A achiziţionat un complex istoric pe care vrea să-l transforme într-un complex turistic şi ar vrea să cumpere un business park cu mai multe clădiri care a fost închis recent. Şi-a cumpărat şi o casă de vacanţă în Portugalia, menţionând că Irlanda de Nord va rămâne tot timpul casa ei.

Înainte de câştig era şomeră şi primea 58 de lire pe săptămână, iar viaţa i s-a schimbat când a cumpărat un bilet loto. „Ştiu cum e să nu ai nimic de aceea vreau să împărtăşesc noua mea bogăţie”, a mai spus ea.

”Doctorului inimii”, planta despre care francezii spun că lungește viața cu cel puțin 10 ani

Specialiştii francezi numesc preparatele din păducel „laptele bătrânilor“, ca o aluzie la florile albe ale plantei şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatate la persoanele vârstnice, cu inima şubrezită. De aceea, bătrânii francezi beau zilnic cel puţin un ceai de păducel, convinşi că le prelungeşte viaţa cu minimum 10 ani. Medicina tradiţională de la noi foloseşte preparatele din păducel în peste 50 de afecţiuni, în principal la cele cardiace şi nervoase.

Păducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem, uneori roz, frumos mirositoare, grupate în buchete. În clasificarea botanică face parte din familia Rosaceae (ca şi măceşul) şi cuprinde circa 250 de specii răspândite în toată lumea, majoritatea cu proprietăţi medicinale, dintre care în România se găsesc 5 specii (Crataegus monogyna, C. oxyacantha, C. pentagyna, C. laevigata şi C. macrocarpa,) cu denumiri populare de păducel, gherghin, gherghinar, mărăcine alb, mălăeţ şi mălaiul-cucului.

Creşte în toată ţara, mai mult în sud şi în est, din zona de câmpie până în ariile submontane, răspândit în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 de metri.

Organele vegetale utilizate în scopuri terapeutice sunt: florile, frunzele şi fructele.

Florile se culeg manual, împreună cu frunzele, în buchete, la începutul înfloririi, pe timp însorit, după ce s-a ridicat roua, între orele 11-15. Se transportă în săculeţi de pânză şi se usucă la umbră, în strat subţire, cu întoarcere zilnică pentru a evita degradarea, de preferinţă în poduri acoperite cu tablă. Artificial, se usucă la temperaturi sub 350C.

Fructele cărnoase, comestibile, se recoltează manual, fără peduncul, de preferat toamna, după căderea brumei, când sunt bine coapte şi au culoarea roşie şi gustul dulceag, uşor acru-astringent, datorită conţinutului în vitamina C. Fructele se deosebesc de alte fructe roşii de toamnă prin aceea că păstrează resturile sepalelor în partea superioară. Uscarea se face la umbră, în încăperi încălzite şi cu bună aerisire, iar artificial la temperaturi sub 350C pentru flori şi 700C pentru fructe, cu ventilaţie continuă. Randamentul la uscare este de 5:1 la flori şi 2,5:1 la fructe.

Proprietăţile terapeutice

Păducelul are însuşiri multiple, pe măsura conţinutului foarte variat de principii active existente în flori, frunze şi fructe. În primul rând, sunt luate în considerare acţiunile exercitate asupra aparatului cardiovascular: vasodilatatoare în special la nivelul vaselor coronariene şi periferice, hipotensive, brahicardizante, tonic-cardiace şi tonotrope asupra miocardului, datorită compuşilor flavonici.

În sistemul nervos central acţionează prin efecte sedative, antispasmodice şi uşor hipnotice. În plus, acţionează ca bronhodilatator, febrifug şi stimulator al respiraţiei.

Remediu valoros pentru bolile de inimă

Efectele tămăduitoare ale produselor sunt asigurate de amestecul complex al principiilor active care acţionează sinergic asupra diferitelor afecţiuni maladive.

Se pare că nu există în natură un prieten mai bun al inimii decât păducelul, care intră în rândul remediilor cu cea mai mare eficienţă în prevenirea şi tratarea bolilor cardiace şi vasculare, mai ales dacă au la bază un substrat nervos.

Dintre aceste afecţiuni pot fi menţionate:

– insuficienţă cardiacă manifestată prin miocardită, cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi riscul acceselor de angină pectorală (Angor pectoris);

– hipertensiune arterială şi tensiune oscilantă, care sunt reglate prin îmbunătăţirea vascularizaţiei, în urma vasodilatării arteriale, coronariene şi periferice;

– tulburări de ritm cardiac cu extrasistole, palpitaţii, tahicardie paroxistică, aritmii, spasme vasculare şi bufeuri congestive;

– ateroscleroză coronariană, cu blocarea sau reducerea fluxului de sânge oxigenat de la inimă spre creier, tratamentele având rolul de a îmbunătăţi circulaţia la nivelul scoarţei cerebrale şi de a preveni accidentele cerebrale (congestii);

– nevroze cardiace şi stări de excitabilitate cu aritmie perceptibilă.

În toate aceste boli cardiovasculare, efectele benefice ale tratamentelor cu preparate din păducel sunt recunoscute de toţi medicii terapeuţi, care apreciază acţiunea stimulatoare asupra activităţii inimii bolnave şi întărirea forţei de contracţie, mai ales după sechele post-infarct. În bolile cardiace degenerative se inhibă pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice şi se reia nutriţia optimă a muşchiului cardiac.

Păducelul reglează sistemul nervos

Un tratament bine condus are un rol esenţial în calmarea sistemului nervos, intervenind în:

– stări de nervozitate şi distonii neurovegetative (spaime, atacuri de panică, ameţeli, migrene, ţiuituri în urechi);

– emotivitate excesivă la persoane cu labilitate psihică, sensibile, irascibile şi permanent agitate;

– insomnii, dureri de cap, oboseală, stări de anxietate şi depresie psihică;

– agresivitate şi tulburări de comportament la copiii impulsivi, cu tendinţe spre bătăi, distrugeri, ţipete, violenţe verbale.

S-a constatat că păducelul are un rol important în oxigenarea şi hrănirea celulelor nervoase, mărind capacitatea de apărare a organismului.

Rol important în reglarea colesterolului

De multă vreme, au fost constatate acţiunile favorabile în prevenirea şi combaterea tulburărilor de pubertate şi de menopauză, cu bufeuri, insomnii sau stări de nervozitate şi nelinişte la femei. Alte efecte au fost evidenţiate în reducerea colesterolului, în unele afecţiuni digestive (diaree, dizenterie, dispepsie, litiază biliară), iar în uz extern contra unor boli de piele (panariţiu, lichen, bătături, mâncărimi pe tălpi şi între degetele picioarelor).

„Laptele bătrânilor“ previne alterarea capacităţilor mentale

La persoanele de vârstă înaintată, păducelul este cel mai bun remediu în fazele de degenerare a cordului, previne alterarea capacităţii mentale specifice senilităţii, îndepărtează depresiile psihice şi simptomele bolii Alzheimer. Creşte cu 40% capacitatea de efort fizic şi intelectual, respiraţia este mai bine reglată, iar inima are o rezistenţă sporită la solicitările îndelungate şi la stresul cotidian.

Cura cu tinctură de păducel

Extractele de păducel, obţinute în alcool, vin şi siropuri, macerate, sunt apreciate ca cele mai eficiente medicamente de origine vegetală pentru dereglările cardiovasculare şi ale sistemului nervos.

Tinctura de păducel se prepară din 20 g flori, frunze sau fructe uscate, care se mărunţesc într-un mojar sau se macină şi se pun la macerat în 100 ml alcool 600, timp de 10 zile, într-un borcan închis ermetic. Se strecoară prin tifon în sticluţe închise la culoare. În cantitate mai mare, se iau 10 linguri cu plantă uscată, la 500 ml alcool 600, care se macerează 14 zile. Se consumă intern câte 10-15 picături, diluate în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, în cure de 3 săptămâni pe lună.

Tratamentele cu tinctură pot avea efecte remarcabile, preventive şi curative, în primul rând în bolile de inimă şi de circulaţie sanguină, cum ar fi cardiopatie ischemică, angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze şi aritmii cardiace (palpitaţii, extrasistole de orice natură, tahicardie paroxistică) şi edeme cardiace cu umflarea picioarelor şi mâinilor, ca urmare a acţiunii vasodilatatoare generale şi coronariene şi de irigare normală a creierului şi a inimii, prevenind infarctul şi favorizând activitatea continuă a muşchiului cardiac.

La crizele de angină pectorală, manifestate prin dureri acute în zona inimii sau ca o gheară spre umărul stâng, bolnavul va fi întins la orizontală, în repaus absolut şi cu capul mai sus, fără masaje sau gimnastică respiratorie şi va lua înghiţituri rare de tinctură.

În combaterea hipertensiunii arteriale, cura cu tinctură de păducel, eventual asociată cu tinctură de talpa-gâştei, se face în paralel cu o alimentaţie vegetariană, cu multe crudităţi, săracă în sare şi fără condimente iuţi.

Tinctura de păducel este benefică şi în combaterea stărilor de nervozitate, emotivitate excesivă, în epuizarea fizică sau psihică a organismului şi în starea de oboseală, amnezie, tetanie şi anxietate, determinând un somn liniştitor.

Se poate sublinia că tinctura de păducel se asociază bine cu tinctura de valeriană (în părţi egale), din care se iau câte 30-50 de picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, cu efecte deosebite în bolile de inimă şi de nervi. Luată în doze de 3-4 linguriţe pe zi, în cure de câte o lună, tinctura de păducel are efecte excepţionale în oprirea tulburărilor de menopauză, mai ales când se asociază cu dieta lacto-vegetariană cu multe crudităţi.

Infuzia de păducel calmează stările nevrotice

Infuzia de păducel (flori, frunze, fructe) se prepară dintr-o linguriţă cu plantă uscată, la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, fracţionate în mai multe reprize, înainte de mesele principale, în cure de 2-4 luni.

Efectele consumului de infuzie sunt constatate imediat în prevenirea şi combaterea suferinţelor cardiovasculare (palpitaţii, hipertensiune, angină pectorală), mai ales la persoane de vârsta a treia. Calmează şi stabilizează stările nevrotice, alungă gândurile stresante, atacurile de panică, emoţiile şi starea de anxietate cuplată cu depresia psihică. După consum, se produce un somn fără coşmaruri, iar la femei se elimină tulburările de menopauză. Persoanelor cu varice pronunţate la picioare le este indicat să bea zilnic un litru de infuzie din flori de păducel, în care s-a macerat, timp de o oră, coaja de la o lămâie, într-o cură de 5 luni.

Pentru a avea efecte sporite, infuzia de păducel se asociază cu valeriana sau cu talpa-gâştei, iar pentru a căpăta un gust plăcut se adaugă o cantitate mică dintr-o plantă aromatică (tei, mentă, busuioc, lavandă).

Decoctul, bun pentru curăţarea tenului

Decoctul de păducel se prepară prin macerarea fructelor zdrobite (100 g) în 200 ml apă rece. După 12 ore, se fierbe timp de 5 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi, având efecte cardiotonice sau în tratarea enterocolitelor, enteritei şi a unor infecţii genitale (leucoree).

Un decoct cu mare eficienţă în combaterea tulburărilor cardiace de origine nervoasă se obţine dintr-un amestec de flori şi frunze de păducel (1,5 părţi), talpa gâştei (4,5 părţi), rădăcini de valeriană (1,5 părţi), flori de tei (1,5 părţi), frunze de mentă (0,5 părţi), din care se beau câte două pahare pe zi.

Extern, se utilizează sub formă de comprese sau cataplasme în boli de piele sau la spălatul feţei pentru curăţarea şi netezirea tenului.

Siropul – tonic cardiac

Siropul de păducel se prepară într-un borcan de sticlă cu capac, în care se pun, alternativ, un strat de flori proaspete şi tocate mărunt şi un strat de miere de albine până la umplerea borcanului, ultimul fiind stratul de aprox. 2 cm de miere. Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la întuneric şi la răcoare, timp de 4-5 săptămâni, după care se strecoară în sticluţe închise la culoare.

Se ia câte o lingură de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată, având efecte excelente de tonic-cardiac, calmant al sistemului nervos central şi al stării psihice, cu reducerea impulsurilor agresive ale copiilor şi adulţilor.

Pulberea de păducel se prepară din flori uscate, măcinate fin, din care se ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, înghiţind puţină apă, într-o cură de 3 luni. Tratamentul favorizează vascularizarea muşchiului cardiac, calibrarea vaselor de sânge care alimentează inima, elimină sechelele post-infarct şi stabilizează valorile tensiunii arteriale. De asemenea, poate reduce cu 40% nivelul colesterolului din sânge, având acţiuni pozitive şi în tratarea arteritelor obliterante.

Vinul de păducel se prepară din 50 g flori de păducel şi 50 g vâsc, care se macerează timp de 7 zile în 500 ml vin alb; se strecoară şi se bea câte ˝ pahar înainte de mesele principale, având efecte bune în tulburări de menopauză, insomnii ale cardiacilor şi dispepsii la stomac, de origini nervoase.

Alte utilizări

În bucătăria fără foc se foloseşte salata preparată din petale de păducel, amestecate cu frunze fragede de păpădie şi de spanac. Din fructele bine coapte se obţine o pastă care foloseşte la creme sau la alte dulciuri.

În medicina veterinară, se recomandă pentru tratarea animalelor cu edeme cardiace, nevroze cardiace, insuficienţă coronariană, degenerescenţă miocardică, miocardoză de natură toxică şi infecţioasă.

Din fructele coapte se pot obţine coloranţi vegetali pentru lână şi borangic, dând culori ocru-închis şi cafeniu-roşcat. Din buchete de flori şi frunze se obţin culori ocru-închis în diferite nuanţe.

În parcuri şi grădini sunt plantaţi arbuşti de păducel în scopuri ornamentale şi de protecţie, ca gard viu ghimpos, dând decoraţiuni frumos armonizate în combinaţii cu alte specii dendrologice.

În concluzie, atât florile albe de primăvară cât şi fructele care înroşesc colinele toamna au efecte aproape magice asupra persoanelor în etate, la care trecerea anilor a erodat ceva din mecanismele de funcţionare neîntreruptă a inimii şi din capacităţile mentale.

Preparatele din păducel, considerate lactatele recomandate bătrânilor, sunt total lipsite de nocivitate şi foarte bine tolerate de organism, contribuind la prelungirea duratei de viaţă, cu păstrarea nealterată a facultăţilor fizice şi mentale.

sursa: ziarullumina.ro

Satul din Tadjikistan (Asia) unde a doua limbă oficială e româna

Cum a ajuns să fie predată copiilor limba română drept limbă franceză într-un sat din Tadjikistan. O poveste dacă nu unică, rarisimă.

Întâmplarea de mai jos mi-a fost povestită de un scriitor tadjic, acum vreo zece ani. Mi s-a părut instructivă prin ingeniozitatea de care dă, câteodată, dovadă basarabeanul nostru când e pus în condiţii-limită.
În primii ani de după război, un compatriot de-al nostru, ca să scape de deportare, a fugit în… chiar locurile către care erau deportaţi unii dintre consângenii săi.

Adică nu chiar acolo, dar cam încolo. S-a ascuns în nişte munţi de la celălalt capăt al fostei URSS, undeva aproape de frontiera cu Afganistanul, într-un aul (Sat de munte în Crimeea, Caucaz și Asia Centrală) din Badahşanul-de-Munte al Tadjikistanului, într-o şcoală pierdută în Munţii Pamir, şi a predat toată viaţa sa, timp de aproape cinci decenii, limba franceză.

Aulul era mic, situat între două prăpăstii de munte, rar cine ajungea în acel sătuc, rar cine pleca din el.
Până aici nimic prea neobişnuit. Au mai fost cazuri din acestea.

Şi cu estonieni sau armeni care s-au ascuns în colhozurile basarabene şi cu basarabeni care s-au ascuns în închisorile din Siberia .

Dar inventivitatea acestora păleşte pe lângă cea a eroului nostru.

S-a întâmplat ca în toiul restructurării un tadjic sau o tadjică din acel cătun să coboare – cu „parașuta”?!, cu funiile unor salvamontişti?!, cu ajutorul alpiniştilor?! – ca să-şi încerce puterile ca să intre şi el (sau ea) la o instituţie de învățământ, unde urma să susţină şi examen la limba franceză.

Dar, spre stupefacția membrilor comisiei de examinare, deşi aceştia erau mari specialişti în studiul limbii franceze, nici unul dintre ei n-a priceput nici o iotă din ce le vorbea în franceză candidatul. Fostul elev, cel mai bun la obiectul respectiv din acea şcoală, a rămas şi el foarte surprins că aceştia nu-l înțelegeau.
Alertată, comisia a anunţat pe dată ministerul, iar Ministerul Învățământului din Tadjikistan a trimis o inspecţie să vadă ce fel de franceză se predă acolo în aulul cela din creierul munţilor, de n-o poate pricepe nici un specialist

Ajunşi la faţa locului, membrii comisiei au constatat cu stupoare că mai bine de patruzeci de ani, în loc de limba franceză, basarabeanul nostru le predase mai multor generaţii de tadjici limba… română. Cu atât mai mult, le-a recunoscut membrilor înaltei comisii, de-acum bătrnul profesor, că o alta el nici nu cunoaşte.
Până la urmă comisia a fost de acord cu argumentele că şi limba română e o limbă străină, că şi ea e una de proveniență latină, că şi limba română e frumoasă (concetăţeanul nostru exemplificând, bănuim, cu strofe din „Mioriţa” sau „Luceafărul”), că şi ea poate fi vorbită în nişte ţări din lume ş.a.m.d.

Comisia a dat până la urmă a lehamite din mână şi – cum profesorul era prea bătrân şi-l iubea tot aulul, ca să-l pedepsească prea aspru – i-a permis s-o predea mai departe, până va sosi în localitate un specialist de adevărată franceză, cu o singură condiţie – să nu-i mai spună limbii predate de el „franceză”, ci română…

Astfel, în cataloagele acelei şcoli – unica în Tadjikistan, dar bănuim şi-n toată Asia Mijlocie – la capitolul „limba străină” e trecută „limba română”, iar mulţi dintre maturii care țin în mâini atestatele acelor fii şi fiice de tadjici se întreabă poate în gândul lor: la ce le-o fi trebuind acestora limba română şi unde o vor putea aplica aceştia vreodată în viaţa lor de tadjici?!

Mi s-a mai povestit că – aşa cum în acea fostă republică sovietică începuse imediat după aceea şi un război fratricid, care mai continuă – autorităţile au şi uitat în curând de „profesorul” basarabean, un alt profesor de „limbi străine” Ministerul de la Dușanbe şi aşa n-a mai expediat în sătucul din vârful Pamirului, acesta predând în continuare limba română acelor tadjico-persani. Cum domnul profesor a fost unul bun, dar şi exigent – neposedând suficient de bine nici tadjica, nici rusa, a comunicat cu mai multe generații de elevi deveniţi ulterior părinţi şi bunici doar în „franceza” lui –, tot aulul cela de lângă Afganistan vorbeşte două limbi: tadjica şi româna.

Iar când a aflat că ministerul intenționează să le trimită un alt profesor, mai tânăr, cu o altfel de „franceză” „adevărată”, satul a expediat pe dată o scrisoare de protest la Dușanbe, menționând că el nu doreşte o altă franceză, că el s-a obişnuit cu aceasta vorbită de „efendi învățător” şi pe care locuitorii lui – fiind elevi sârguincioși la vremea lor – o cunosc suficient ca să-și poată ajuta copiii sau nepoții să-şi facă temele pentru acasă, fiind şi prea bătrâni ca s-o ia de la capăt.

Undeva prin Pamir, munţii cei mai înalţi din Asia, cărora li se mai spune şi „acoperişul lumii”, se află un aul mic, pierdut între pietre, care vorbeşte româneşte.

Atunci când Basarabia – aşa cum visează azi Voroninii, Mişinii, Ostapciucii, Ţaranovii, Potlogariovii şi alţi jalnici trecători prin istoria noastră – nu va mai vorbi româneşte, Dumnezeu, sunt sigur de acest lucru, va putea reconstitui limba română cu ajutorul copiilor acelui sătuc din Munţii Pamir, de deasupra lumii, care o vorbesc cu mai mult drag şi cu mai mult respect decât cei care opt ani au condus Republica Moldova ca pe o ţară duşmană, precum cotropitorii nemiloşi, care îngenunchind o ţară aveau un singur scop: cum să o distrugă în aşa fel încât aceasta să nu-şi mai revină niciodată. din Badahşanul-de-Munte al Tadjikistanului, într-o şcoală pierdută în Munţii Pamir, şi a predat toată viaţa sa, timp de aproape cinci decenii, limba franceză.