In ultima vreme a ajuns un lucru obisnuit sa se stabileasca inteligenta copiilor cu ajutorul testelor. Pentru tatii constienti de raspunderea lor, procedeul acesta este deosebit de important, deoarece, in majoritatea famiilor, parintii nu-isi vad copii decat in fata micului ecran. Cum imprejurarea interzice conversatiile, multi parinti nu stiu nimic altceva despre copii lor decat cum ii cheama si ce varsta au. Ca sa umple acest gol, stiinta ne-a daruit o multime de teste, de la cele mai simple pana la cele mai complicate. Exista teste pentru reactii si aperceptii, pentru determinarea puterii de concentrare si a capacitatii de a da o definitie, teste care propun teme absurde si multe altele, printre ele figurand si numeroase teste constant in planse ilustrate.

Pentru un copil de cinci ani, foarte edificator este, de pilda, urmatorul test simplu: se pun de o parte patru obiecte si de alta o moneda, apoi copilul este intrebat daca vrea bani sa-si cumpere o inghetata. Daca ia banii inseamna ca nu este cu totul limitat si nu exista nici un motiv sa se mai faca si alte teste.

Avem la indemana multe carti in care sunt descrise si lamurite teste excelente de si infailibile. Orice tata poate masura, asa dar, fara greutate, inteligenta copilului sau. Un tata intelept se va feri, evident, sa foloseasca teste prea simple. Altminteri se poate intampla ca strengarul sa intoarca foaia si sa inceapa a-si supune parintii la teste. E adevarat, nici un tata nu scapa de soarta ca intr-o buna zi sa fie considerat de copilul sau drept un prost si un ramolit fara remediu. Dar fiecare tata va face eforturi, sa amane aceasta buna zi cat mai mult cu putinta.

In stradania mea respectiva, am suferit un jalnic naufragiu: Petre incepuse scoala, cand, in timpul pranzului mi-a trantit-o:

-Taticule, tu stii de fapt cat de mare este IQ-ul tau?

-Al meu ce?

-IQ-ul tau. Coeficientul de inteligenta.

-Pai, am spus eu, probabil mediu sau ceva peste.

Privirea pe care mi-a aruncat-o, ma facu sa banuiesc ca avea mari indoieli in aceasta privinta.

-Am invatat cate ceva despre studierea inteligentei si despre masurarea gradului de inteligenta, iar invatatorul ne-a supus la niste teste pentru inteligenta. A fost o chestie clasa-ntai, de-a dreptul palpitanta. Acum am sa fac proba cu tine si cu mamica, sa stim care din voi are IQ-ul cel mai mare. Incepem de la o suta si pentru fiecare tema la care raspundeti corect primiti zece puncte, pentru fiecare raspuns gresit vi se scad zece puncte. Daca adunati o suta saizeci de puncte.